Potrivit surselor de încredere, fotoliul puf a apărut pentru prima dată la sfârșitul anilor 1960. Trei designeri italieni – Piero Gatti, Cesare Paolini și Franco Teodoro – au fost primii care au creat ceea ce avea să devină predecesorul fotoliului puf modern. Ei își doreau să realizeze un obiect de șezut care să se adapteze perfect formei corpului uman.

Deoarece, în acea perioadă, paturile cu apă erau foarte populare, primul prototip a fost umplut cu apă. Ideea nu s-a dovedit însă practică, deoarece apa făcea fotoliul extrem de greu. Apoi au încercat să îl umple cu aer, dar această variantă era prea rigidă. Au testat chiar și frunze de castan ca material de umplutură – soluția era relativ confortabilă, însă fotoliul se tasa rapid și își pierdea forma, astfel că ideea a fost abandonată.

În cele din urmă, au început să folosească granule de polistiren, destinate inițial utilizării în construcții, și astfel au găsit soluția ideală. În 1968, cei trei designeri italieni au creat celebrul fotoliu puf numit Sacco, lansat pe piață de compania Zanotta. Din acel moment, fotoliul puf și-a început drumul spre popularitatea mondială.